miercuri, octombrie 25, 2006
Nu esti analfabet, dar esti sigur ca stii sa citesti?
De la aparitia revistei se pare ca libertatea de expresie a mai castigat cat de cat teren. Cel putin asa mi se pare mie. Felul in care Florin Piersic jr. scrie in B-24-FUN ar putea fi scandalos pentru unii. Deschizi revista, citesti si ajungi la articolul lui. Incepi sa-l citesti. Si tot citesti... si daca nu esti foarte atent, nu intelegi nimic din ce citesti. Dar absolut nimic. "Da' cum isi permite asta sa neglijeze punctuatia? Cine se crede desteptu' asta?". E, uite ca-si permite. E vreo problema? La prima citire si eu am avut aceeasi reactie. M-am chinuit sa ajung la sfarsitul articolului. Mi se parea extrem de enervant. La a doua citire am fost uimit. Mi-a revenit brusc in memorie felul in care citeau anticii. Intotdeauna anticii citeau cu voce tare. Filosofi si oratori, cu totii tipau atunci cand citeau. De ce? Pentru ca stiau sa citeasca cu adevarat. Si pentru ca stiau sa citeasca cu adevarat, intelegeau un text in adevaratul lui cod. Cititul cu voce tare facea posibila ascultarea propriei intonatii, cadente, era un fel de autoeducare a capacitatii de intelegere. Cititul unei fraze ample presupune un anumit simt al muzicii, un anumit tempo al ei. Trebuie sa ai ureche perfecta si cadenta cititului ca sa intelegi un text filosofic, de pilda. Dar nu numai un text filosofic, ci orice text, orice fraza presupune o anumita intonatie a ei, suficienta pentru a descifra codul. Foarte usor poti sa intelegi eronat ce a vrut sa spuna un scriitor pentru simplul motiv ca nu ai fost in stare sa intonezi corect fraza lui. Se stie clar ca intonatia poate modifica cu 180 de grade intelesul unor simple cuvinte, nu numai intelesul unor fraze sau texte. Orice psihologie a limbajului, orice manual de comunicare afirma acest lucru. Cred ca tocmai acest lucru par a ne transmite articolele lui Florin Piersic jr. - educarea cititului. Prin omiterea punctuatiei, cititorul se vede pus in fata situatiei de a-si procura singur cadenta frazei si intelesul ei. Te trezesti ca, desi nu esti analfabet, e al naibii de greu sa citesti si sa intelegi un text simplu din B-24-FUN; descoperi ca, pentru a stii sa citesti, mai intai trebuie sa ai o anumita educatie a cititului care nu se poate obtine decat prin suma cartilor pe care le-ai citit. In definitiv, descoperi ca nu e de ajuns sa cunosti literele, punctuatia si sintaxa pentru a stii cu adevarat sa citesti si sa scrii.
Abonaţi-vă la:
Postare comentarii (Atom)


3 comentarii:
Multumesc pentru vizita si comentariu.
Am zambit in timp ce-ti citeam postul si am avut un sentiment de deja-vu. Exact prin starile astea am trecut si eu cand am citit art. lui piersic jr. Eram indignata dar confuza in acelasi timp. Spre final incepusem sa ma intreb daca nu cumva imi scapa mie ceva. Si explicatia pe care am gasit-o este asemanatoare celei gasite de tine.
Da... e indraznet exercitiul propus de Piersic jr. Dar mai ales e educativ tinand cont ca azi omul nu prea mai citeste...
Trimiteţi un comentariu