Saru' mana, doamna profesoara!

Marturisesc ca ma simt oarecum indreptatit sa relatez o intamplare ce oglindeste intuitia feminina. Nu stiu ce inseamna sa fii profesor pentru simplul motiv ca nu am fost niciodata, dar asta nu ma poate face sa cred ca un elev sau un student nu isi poate da seama daca cutare profesor e bun sau nu e bun. Asa cum femeia observa de la distanta mediocritatea barbatului prin simpla ei intuitie, tot asa si elevul sau studentul isi simte profesorul daca e bun sau total paralel cu ceea ce profeseaza. Si uite asa profesorii devin puternice puncte de reper in viata unui om, sau pur si simplu raman doar la stadiul de futilitate profesionala. Din acest punct de vedere pot spune ca am avut parte de profesori exceptionali in liceu, profesori care au reusit sa imi marcheze profund gandirea, felul de a fi si modul de a discerne valoarea de non-valoare. Cu alte cuvinte, acesti profesori s-au straduit in primul rand sa formeze caractere, iar in 2-lea rand dexteritati profesionale ceea ce, din pacate in scoala romaneasca de azi, ordinea e inversa - mai intai sa fabricam matematicieni si filosofi pe banda rulanta si apoi mai vedem ce facem si cu caracterul lor. De parca a fi inginer sau arhitect e mai presus decat a fi om. De aceea nici nu ma mir atunci cand elevii isi bat profesorii pe la ore... E doar normalitatea starii noastre de fapt.

Dar sa revin la subiectul meu. Spuneam ca ma simt indreptatit... Indreptatit in legatura cu ceea ce am vazut la televizor saptamana trecuta...

Intamplarea se petrecea prin liceu, cand profesoara de franceza se grabea sa ajunga la ora. Era o zi ca oricare alta in care unii colegi veneau la scoala cu masina personala. Profesoara noastra de franceza avea mereu un aer tacut si linistit. Niciodata nu stiai exact daca e trista sau vesela. Ea mereu avea aceeasi mina. Iar noi eram obsedati de masini ca orice baieti cu veleitati inalte. Vazand profesoara preocuparile noastre tehnice, ne spune sec: "Nu va mai bateti capul cu masinile! Cand eram eu de varsta voastra, cine avea tractor sau masina era mare. Acum oricine poate avea tractor sau masina. Lasati masinile caci deja au intrat in desuetudine. Uitati-va ce putini oameni au avion! Cand veti fi de varsta mea, avionul personal va deveni o banalitate. Oricine va avea avion personal." Pentru moment noi am inceput sa radem. Doar nu eram nebuni s-o credem. Cum sa devina avionul personal o banalitate in viitorul apropiat?! Insa de la o vreme, ceea ce ne spusese profa incepuse sa ma puna pe ganduri. Intr-adevar, lumea evolueaza intr-un ritm extrem de rapid. Si de atunci tot repet si io prietenilor aceasta mica "profetie" a profesoarei mele de franceza si desigur ca toti imi rad in nas. Dar se pare ca acum a venit vremea sa le rad eu in nas. Saptamana trecuta la Nasu' - invitat Silviu Prigoana. Se lauda ca si-a cumparat un avion mic de doua persoane care costa 60.000 Euro. Si, atentie, isi deschide o fabrica de asemenea avioane in Romania din simplul motiv ca vor fi la mare cautare. Sa mai zica cineva ca femeia nu poate fi "filosof" in sens schopenhauerian. Saru' mana, doamna profesoara!!!