Sunt uimit

In urma cu patru dimineti citeam cu interes cateva bloguri. Ajung la blogul lui Andrei Rosca si la al sau Bookblog. Cand... ce sa vezi?! Aflu stupefiat ca blogul meu a ajuns recomandarea saptamanii ("sau, mai degraba, a lunii"). Nu imi vine sa cred. Ma uit mai bine... Pana sa citesc caracterizarea, am avut senzatia ca omul vrea sa ma desfiinteze. Primul lucru care mi-a venit in minte a fost pozitivismul de azi al majoritatii. Caci daca blogul meu este judecat de pe pozitii pozitiviste, atunci el sufera reductionismul a ceea ce se numeste relativism cotidian. Pentru pozitivisti eternitatea reprezinta chintesenta relativitatii, insasi relativitatea, viata de un gri sobolaniu si nu de un alb sau negru concret. Daca intrebi un pozitivist ce crede despre eternitate, o sa-ti rada in nas fluturandu-si iPOD-ul prin "opercul". Dar analizandu-i atent blogul, mi-am dat seama ca nu este cazul lui Andrei Rosca. Ce pot sa mai spun eu acum?! Tin sa-i transmit pe aceasta cale ca ma simt onorat atunci cand am tangente cu Oameni, si nu cu lichele. Cat despre recomandarea saptamanii... nu m-as supara daca blogul meu ar ajunge nu numai blogul lunii, ci si al mileniului. Sunt porc? Posibil.