Te provoc: integrare sau reintegrare?

De cateva zile ma apasa o stare a lucrurilor, certitudinea trista a reintegrarii Romaniei intr-un mediu devenit cu atat mai mult incert. Nu pot sa spun ca aceasta certitudine trista este un gand. Nu, nu ma apasa un gand... nu este un gand pentru ca nu pleaca dintr-un instinct comun al indivizilor, al oamenilor obisnuiti; nu pleaca dintr-o suma a constiintelor. Ce bine ar fi daca in loc de reintegrare, Romania s-ar fi integrat pur si simplu in acest sistem economic prin rezultatul final a ceea ce eu numesc suma a constiintelor. Insa aceasta lipsa se va observa dupa 1 ianuarie 2007, atunci cand vom suferi neputinciosi socul diversitatii dintre Est si Vest. Spun reintegrare si nu integrare propriu zisa pentru banalul motiv ca Romania, de-a lungul istoriei, a tot fost integrata in diferite jocuri de culise si interese politice. In fapt, acest lucru se intampla si acum. Asa zisa integrare a noastra in UE se motiveaza clar prin lipsa de coeziune a omului politic din Romania cu lucrul propus, dar mai ales promis. In alti termeni, lipsa de coeziune cu lucrul propus se numeste identitate slaba sau lipsa de identitate. Tocmai aceasta lipsa de identitate face posibila formarea acestor jocuri de culise sau interese politice. Preluarea unei identitati tari, asa cum sugereaza Cioran in Schimbarea la fata a Romaniei, ar fi insemnat cu adevarat integrarea cu drepturi depline in UE, si nu reintegrarea Romaniei intr-un sistem in care sa fim a 10-a spita de la roata. Ceea ce mi se pare frapant este ca iluzia meritorie a integrarii apartine politicienilor, si nu noua, oamenilor obisnuiti. Politicienii sunt convinsi ca justitia isi face treaba, ca nivelul de trai a crescut, ca in Romania totul se misca spre roz. Ma intreb: ii crede cineva? Asadar, marii mintiti sunt oamenii politici, nu noi, plebea. Stii cum e: cand incepi sa minti, ajungi sa crezi atat de mult in minciunile tale incat cel mintit esti tu, cel care minte.

Un alt aspect al reintegrarii ar fi antagonismul dintre cultura si stat sustinut de Nietzsche. Nietzsche afirma ca acolo unde energiile se consuma pe politica, economie, relatii internationale, forta militara, cuantumul de ratiune va lipsi in cealalta parte, adica in cultura. Aceasta realitate este puternic sesizabila astazi in Occident. Etatismul exacerbat din S.U.A, nevoia traumatizanta de corectitudine politica au dus la o despiritualizare monstruoasa. Haosul instaurat in Occident vine din neputinta omului de a mai recunoaste valorile. Spiritul, cultura - au devenit niste insule minuscule in oceanul tehnologiei si a banului. Iata intrebarea care se impune acum: este Romania pregatita sa nu-si piarda capul in jungla etatismului si a corectitudinii politice? Suntem capabili sa ducem la desavarsire sinteza dintre Occident si Orient? Daca raspunsul este DA, atunci inseamna ca UE are nevoie de noi, si noi de UE. Daca raspunsul este NU, atunci inseamna ca nu mai exista nici o scapare, iar in aceste doua luni care au mai ramas ar trebui sa ne pregatim pentru dementa vietii. Doar doua luni...