Meditati la asta

Ultimul meu comment la articolul lui Andrei - "Credinta nu e o traditie":

Si ca sa incheiem subiectul asta pentru ca altfel putem sa continuam asa la nesfarsit si nu are sens. Fiecare are opiniile lui, inteleg, dar sa nu uitam un lucru, fratilor: civilizatia asta din care facem parte s-a construit pe principiile Bibliei si ale Crestinismului. Statul modern si democratic de azi se bazeaza pe principiile fundamentale ale Bibliei, altfel dormeam in copaci acum sau dadeam de baut sobolanilor. Priviti cu atentie in lume si veti vedea ca cele mai dezvoltate si cele mai civilizate societati sunt cele crestine. Veti spune ca japonezii si coreeni nu sunt crestini. Nu sunt crestini, dar capitalismul l-au luat de la americani, care, la randul lor l-au luat de la europeni, mai exact de la italieni (cuvantul BANCA este de origine italiana). Ganditi-va bine la asta si meditati pe ce lungime de unda va aflati. Libertatea de gandire nu inseamna ateism. Libertatea de gandire inseamna asumarea trecutului si responsabilitatea viitorului. Nerecunoasterea crestinismului de catre Constitutia Europei ca religie oficiala a Europei reprezinta un act sinucigas la adresa propriei civilizatii si culturi. Aruncarea Crestinismului si a Bisericii la gunoi de catre ratiunea rece va duce inevitabil la sfarsitul civilizatiei din care facem parte cu totii. Simptomele deja se simt.

Atat am vrut sa mai spun pentru incheiere. O zi buna la toata lumea!

Eroii lui Catalin Tenita

Urmaresc atent curgerea evenimentelor de cand a inceput sa viseze urat Emil Moise. Am vrut sa scriu un articol amplu despre aceste evenimente, dar am renuntat. Il am scris pe foi, poate ca intr-o zi il voi scrie, dar momentan cred ca nu e cazul sa imi bat capul cu asemenea elemente. Am alte lucruri mai importante de facut. Cu toate astea, nu ma pot abtine de la a spune lucrurilor pe nume.

Traieste un om in Romania pe numele sau Catalin Tenita. Nu sunt sigur daca este vorba de aceeasi persoana care a semnat pentru scoaterea icoanelor din scoli - Catalin Tenita de la Societatea Culturala Noesis. Insa, este cu atat mai rau daca acest om reprezinta aceasta Societate si nici nu ma intereseaza in mod special acest aspect. Domnul Catalin Tenita se crede roman si crestin. E bine ca se crede; e rau ca nu e. Ii urmaresc blogul de multa vreme. Asa ca am avut sansa sa vad cu ochii mei ce inseamna inconstienta cuvantului. Intr-un articol de pe blogul sau, Catalin Tenita il numeste euforic pe Emil Moise, un veritabil bastard, erou, de parca eroi, martiri si sfinti intalnim pe toate drumurile. Domnule Catalin Tenita, eroi sunt cei care au murit pentru ca dumneavoastra astazi sa stati comod in fotoliu si sa asteptati cu bucurie la caldura sarbatorilor crestine intrarea Romaniei in Uniunea Europeana. Altfel acum eram turci sau mai stiu eu ce alt popor oriental sau slav vorbind cine stie ce dialect incrucisat. Mai intram noi in Uniunea Europeana la anul si la multi ani. Acestia sunt eroi, domnule Tenita, nu acest bastard care vrea sa reformuleze vietile unor oameni care traiesc pe aceste pamanturi de secole. Ar trebui sa judecati cuvintele la adevarata lor valoare inainte de a va hotari sa vorbiti si sa ganditi. Altminteri scoateti niste porumbei pe gura de mai mare rasul. E cazul sa va recomand Dex-ul ca sa vedeti ce inseamna cuvantul Erou? Nu vi-l recomand pentru ca mi-e rusine.

"Credinta nu e o traditie"

Va propun un articol de pe blogul lui Andrei care gazduieste comentarii interesante (unele aberante si penibile de-a dreptul) la adresa icoanelor din scoli. Fac si eu cateva comentarii pe acolo deoarece articolul face referire directa la blogul meu. Asupra titlului dat articolului voi reveni cu rectificarile de rigoare.

"Fanaticul de drepturile omului"

Horia Roman Patapievici raspunde profesorului de filosofie Emil Moise. Citeste un articol despre fanaticul de drepturile omului, acel om care, paradoxal, se crede in mod legitim mai presus de legi, de cutume, de Traditie. Despre acel om care nu mai vede in fata ochilor decat drepturile omului, fara sa mai cunoasca si obligatiile omului. Despre ceea ce e fanatic in sensul adevarat al cuvantului.

Semneaza pentru pastrarea icoanelor in scoli

Asociatia Civic Media strange semnaturi pentru pastrarea icoanelor in scoli ca reactie la decizia dată azi de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării în cazul Emil Moise (profesor de filosofie). Dumnezeu este un drept al omului, domnule Emil Moise. Asistam la efectul democratiei prost intelese care nu este altceva decat triumful minoritatii asupra majoritatii. Semneaza aici pentru pastrarea icoanelor in scoli!

Nou in acest blog

Dupa cum se vede au aparut noutati in acest blog. In dreapta am pus un calendar ortodox cu vietile sfintilor din fiecare zi si ultimele 10 stiri din cultura si educatie de la HotNews. Si cateva bloguri foarte bune cu tematica religioasa in lista Bloguri: Ganduri incuviintate de preotul Iulian Nistea, Ortodox Blog de Laurentiu Dumitru, Ascetica si Orthodox Blogs, colectie de bloguri din intreaga lume crestin-ortodoxa editata in 4 limbi: engleza, franceza, romana si rusa.

Muzica

In aceasta luna Loreena McKennitt urmeaza sa-si lanseze ultimul album intitulat An Ancient Muse. In urma cu trei veri faceam cunostinta cu muzica Loreenei McKennit. Unchi-miu imi adusese din Germania unul din albumele ei - The Mask and Mirror. De la prima ascultare am ramas masca. Apoi am facut rost de toata discografia. Cred ca aceasta muzica mi-a schimbat intr-un fel viata. Nu pot sa spun cum sau in ce sens, dar daca stai sa asculti acest gen de muzica iti dai seama ca nenorocitul ala care te enerva la culme ieri s-ar putea ca maine sa iti salveze viata. Aici poti asculta cateva melodii de pe noul album. Mie cel mai mult imi place The Gates of Istanbul.

Carte

Citi Ruj pe icoane de Livia Rosca. Poemele cuprinse in aceast volum te duc undeva prin copilarie, in cosul cu mere, pentru ca treptat sa te transpuna in prezent, in maturitate, in jegul din Bucuresti. Cartea este structurata pe trei etape ale vietii: Ferma cu 300 de hectare (copilaria), Erau doar fetele in camera (studentia) si Ruj pe icoane (maturitatea). Iata cateva pasaje care mie imi plac foarte mult:

Copilaria: "Alb-negru \ asa sunt culorile in filmele vechi \ asa a fost ziua in care din dragostea mamei si \ dragostea tatei \ sangele meu subtire s-a scurs".
"Mama si fratele ma lasa \ sa cresc singura \ Tractoarele fac urme adanci \ umplute cu apa de ploaie \ devin balti tulburi \ In patru labe \ beau apa de-odata cu cainii".

Studentia: "Stam in genunchi aproape \ ne ciocnim capetele \ Frecam covorul \ cu discuri demachiante si gel de dus \ In jurul degetelor se strange spuma si par \ Parul ne incalceste gesturile \ ametim de la miros \ Ne oprim din frecat covorul \ doar sanii freamata". "Erau doar fetele in camera \ [...] Esti racita \ ca o papusa mare depresia se fixase in tine \ [...] Esti inca in spatele genelor \ si n-ai curaj sa imi zici ca \ el nu te suna de vineri \ As vrea sa-ti spun \ ca \ asta conteaza mult prea putin \ ca \ viata noastra e o paine proaspata \ din care mai musca unii cu dinti cariati". "Ma scoti in oras \ pana la desert pentru mine \ mancarea are gust de ruj \ apoi \ vom ajunge in pat \ corpul meu se va cabra sub burta ta \ ti-ai freca nasul de sfarcurile mele \ si eu am sa gem \ intorcand intr-o parte capul \ pana ai sa te ingropi o data cu mine \ ca la doi metri sub pamant".
"Asculta aici \ [...] Oamenii pot fi victime pentru ei insisi".
"Ma gandesc la tine cand \ [...] E inutil sa mai ajung la Facultate \ si totusi nu ma intorc \ Pe pupitru sub bratele mele \ apa balteste \ dintr-un colt genele ei rimelate imi zgarie fata \ te foiesti aiurea in banca \ ma uit la tine uimita \ fata ta nu-mi spune nimic \ ma simt ca o potaie proasta \ imi intind colile ude \ ca tot Bucurestiul inot in jeg".

Maturitatea: "Trebuie sa fii buna cu toti \ ba chiar sa-ti tii inima-n palma \ sa-i chemi sa o stranga pe rand intre dinti \ trebuie sa iubesti \ trebuie sa faci tot \ ca si cand \ ar exista Dumnezeu".
"[...] Nu ti-am spus niciodata ce iti spun acum \ nimic nu ma sperie mai tare \ decat tu \ lipit de sanul alteia \ cu pofta unui nou-nascut".
"În patul mic de o singură persoană \ în care corpurile noastre se fixează perfect \ mă întorc pe partea dreaptă spre tine \ sub piele \ sub oase \ conţinutul se varsă \ greu într-o parte \ şi dintr-o dată nu mai pot să mă mişc \ ar fi suficient să miroşi aşternutul \ ai şti că \ despre dragoste e vorba aici".

Recomand cartea in mod special misoginilor, celor care cred ca numai barbatul poarta in el clipe fatidice. Imi pare rau, domnilor, dar trebuie sa va schimbati optica.

Ruj pe icoane - Livia Rosca, volum premiat la Concursul de debut al Editurii Cartea Romaneasca.

Intalniri

Aseara m-am intalnit cu Andrei Rosca, Jen, Livia Rosca si cativa revieweri. Mi-a placut intalnirea. Am primit si unul din premiile Bookblog: Generalul armatei moarte de Ismail Kadare si Ruj pe icoane de Livia Rosca. Am aflat si ca Bookblog a fost promovat in Adevarul. E bine. Ma bucur. Sper ca in timp Bookblog sa devina din ce in ce mai cunoscut. Mult succes, Bookblog!

Dialoguri: Emil Cioran si Petre Tutea

Cu cine tineti? Cioran sau Tutea?

Impreuna pentru o metropola cu identitate

Ceea ce scriu acum trebuia sa scriu cu doua zile in urma, insa accesul de nervi din ultimul timp mi-a dezordonat orice liniste interioara. Ma nelinistesc oamenii care nu au altceva in cap si-n inima decat bani. Bani, bani, bani. Altceva nu mai conteaza. Nu mai conteaza caracterul: "Eu nu vad lucrurile asa..." da... "bine", zic eu intristat cu atat mai mult cu cat respectivul individ e cel mai bun prieten al meu. Multi bani, frate! Ia incearca sa tipi: Multi baaaaaani, fraaaaaaaaateeeeeeeeeeeeeee! Te simti bine acum? Mi-am dat seama ca la acesti oameni banul are demoniaca putere de a converti imoralitatea in moralitate, lipsa de identitate in identitate; sau mai clar spus - banul are puterea de a anula principiul cauza-efect. Dar ce spun? Imoralitate, moralitate, cauza, efect, identitate... cuvinte grele, domne', iesite din uz; cuvinte atipice pentru un modern. Nu-i asa ca-s tragice cuvintele astea? Dramatice, nu? Punct. Si de la capat.

Te-ai intrebat vreodata cine esti? Cine sunt eu? O astfel de intrebare simpla iti poate genera o insomnie crunta daca esti cat de cat deprins cu luciditatea. Intrebarile simple sunt profunde; lucrurile simple sunt profunde. Asadar, cine esti? Cu siguranta esti ceva mai mult decat cartea ta de identitate, dar infinit mai putin decat o carte buna de citit. Petre Tutea spunea undeva ca numai animalele si Sfintii nu au nevoie de carti. Animalele pentru ca nu au constiinta, iar Sfintii pentru ca o au intr-atat de mult incat nu mai au nevoie de carti - adica de mijloace auxiliare de constiinta. Cum intr-un magar nimeni nu vrea a se regasi (cu toate ca, fie vorba intre noi, daca privesti din perspectiva timpului, printre oameni poti observa destui magari care rag a neputinta din ora in ora, uitandu-se exact la ceas ca nu cumva sa intarzie), intr-un Sfant, cu cat bei mai mult Coca-Cola cu atat te regasesti mai putin.

Din acest motiv gasesc fantastica initiativa lui Mihai Dragan de a propune fiecarui proprietar de local bucurestean sa acorde credit infiintarii unui Colt de Carte persoanelor indragostite de literatura. Numai asa vom tempera magarul care ne rage in urechi si globalizarea irascibilitatii prin metode The Coca-Cola Campany. Ai atitudine? Semneaza aici petitia.

Te provoc: integrare sau reintegrare?

De cateva zile ma apasa o stare a lucrurilor, certitudinea trista a reintegrarii Romaniei intr-un mediu devenit cu atat mai mult incert. Nu pot sa spun ca aceasta certitudine trista este un gand. Nu, nu ma apasa un gand... nu este un gand pentru ca nu pleaca dintr-un instinct comun al indivizilor, al oamenilor obisnuiti; nu pleaca dintr-o suma a constiintelor. Ce bine ar fi daca in loc de reintegrare, Romania s-ar fi integrat pur si simplu in acest sistem economic prin rezultatul final a ceea ce eu numesc suma a constiintelor. Insa aceasta lipsa se va observa dupa 1 ianuarie 2007, atunci cand vom suferi neputinciosi socul diversitatii dintre Est si Vest. Spun reintegrare si nu integrare propriu zisa pentru banalul motiv ca Romania, de-a lungul istoriei, a tot fost integrata in diferite jocuri de culise si interese politice. In fapt, acest lucru se intampla si acum. Asa zisa integrare a noastra in UE se motiveaza clar prin lipsa de coeziune a omului politic din Romania cu lucrul propus, dar mai ales promis. In alti termeni, lipsa de coeziune cu lucrul propus se numeste identitate slaba sau lipsa de identitate. Tocmai aceasta lipsa de identitate face posibila formarea acestor jocuri de culise sau interese politice. Preluarea unei identitati tari, asa cum sugereaza Cioran in Schimbarea la fata a Romaniei, ar fi insemnat cu adevarat integrarea cu drepturi depline in UE, si nu reintegrarea Romaniei intr-un sistem in care sa fim a 10-a spita de la roata. Ceea ce mi se pare frapant este ca iluzia meritorie a integrarii apartine politicienilor, si nu noua, oamenilor obisnuiti. Politicienii sunt convinsi ca justitia isi face treaba, ca nivelul de trai a crescut, ca in Romania totul se misca spre roz. Ma intreb: ii crede cineva? Asadar, marii mintiti sunt oamenii politici, nu noi, plebea. Stii cum e: cand incepi sa minti, ajungi sa crezi atat de mult in minciunile tale incat cel mintit esti tu, cel care minte.

Un alt aspect al reintegrarii ar fi antagonismul dintre cultura si stat sustinut de Nietzsche. Nietzsche afirma ca acolo unde energiile se consuma pe politica, economie, relatii internationale, forta militara, cuantumul de ratiune va lipsi in cealalta parte, adica in cultura. Aceasta realitate este puternic sesizabila astazi in Occident. Etatismul exacerbat din S.U.A, nevoia traumatizanta de corectitudine politica au dus la o despiritualizare monstruoasa. Haosul instaurat in Occident vine din neputinta omului de a mai recunoaste valorile. Spiritul, cultura - au devenit niste insule minuscule in oceanul tehnologiei si a banului. Iata intrebarea care se impune acum: este Romania pregatita sa nu-si piarda capul in jungla etatismului si a corectitudinii politice? Suntem capabili sa ducem la desavarsire sinteza dintre Occident si Orient? Daca raspunsul este DA, atunci inseamna ca UE are nevoie de noi, si noi de UE. Daca raspunsul este NU, atunci inseamna ca nu mai exista nici o scapare, iar in aceste doua luni care au mai ramas ar trebui sa ne pregatim pentru dementa vietii. Doar doua luni...

De la 1 Noiembrie 2006 pentru 1 Ianuarie 2007

Nu mai suport politica. Nu mai suport democratia. Da, da... democratia. Nevinovata democratie: n-o mai suport. Nu mai suport elitismul, omul de tip "baron al mintii". Nici macar pe prostul naiv nu-l mai inghit. Ma simt violat de nesimtirea si nerusinarea smecherilor si a "desteptilor". Ma simt violat de brutalitatea cu care smecherul isi revendica fericirea si comoditatea. In mintile acestor caricaturi, viata este doar o invitatie la fericire, cand, in realitate, ea este mult mai ampla. Ea este o invitatie la fericire si nefericire, bucurie si tristete, teza si antiteza, esenta si existenta, clipa si eternitate, frumos si urat, spirit si carne. Toate astea cu conditia coabitarii lor intr-o intimitate decenta, fara viol. Nu stiu de ce trebuie mereu sa invoc, fara sa vreau, dualismul asta impertinent care ne desparte de comunitate asa cum spiritul se desparte de carne prin moarte. Deodata ne trezim singuri in mijlocul societatii. Deodata ne trezim morti in mijlocul vietii. Semn ca lumea in democratie isi atinge cota maxima de amploare. Traim o viata full. Ce mai urmeaza? Normal. Ce credeati? Explozia iremediabila si dizarmonia de dincolo de limitele suportabile ale sistemului nervos.